Foto 1: Panorama de la intarea peşterii “Lilieci”

Date istorice: A fost vizitatã de V. Pârvan în 1912, Margareta Dumitrescu, Tr. Orghidan şi Jana Tanasachi au publicat în 1958 descrierea şi o cartografiere a acestei peşteri. În anii urmãtori, au fost întreprinse diferite cercetãri de biospeologie, paleozoologie, arheologie, etc..

Foto 2: La intarea în peşteă

Localizare şi cale de acces: Peştera este situatã la sud est de Târguşor Dobrogea, la aproximativ jumãtatea distanţei dintre Târguşor Dobrogea şi Gura Dobrogei.

Foto 3: Intrarea C - La scăriţă 

  Descriere: Peştera este formatã din douã galerii fosile, Galeria cu Ceramicã şi Galeria cu Fosile, care se desfac in unghi drept din zona deschiderii principale(A). Ea are 3 deschideri: A, B şi C, ultimele douã fiind mai puţin accesibile. Intrarea C este de tip aven(vezi imaginea). In schimb intrarea B este accesibilă numai că necesită un efort puţin mai mare din partea exploratorilor deoarece este situată pe o galerie descendentă şi cu pardoseala acoperită cu grohotiş(calcar sfărâmat). Prin deschiderea principalã se coboarã o pantã de 2m şi se ajunge într-o salã despãrţitã incomplet de un perete de stâncã median. Podeaua sãlii – ca dealtfel a întregii galerii (Galeria cu Fosile) – este acoperitã cu multe materiale prãbuşite şi cu o pãturã de guano(excremente de liliac), a cãrei grosime creşte cu cât se înainteazã înspre interior. La capãtul sudic al sãlii se desfac trei ramificaţii laterale scurte, dintre care cea din dreapta, ascendentã, adãposteşte una dintre coloniile importante de lilieci din aceastã peşterã. În trecut aici era o colonie destul de mare în jur de 500-1000 de indivizi, după 1989 nu s-au mai cultivat  hectare întregi e teren ceea ce a  dus la  scăderea numărului de exemplare. Ultima porţiune a galeriei şi începutul celei de a doua sãli sunt legate printr- un culoar strâmt, mai greu accesibil, dar cu pereţii foarte bogaţi în resturi fosile de animale marine care au trãit în mãrile jurasice. Asemenea resturi fosile se gãsesc din abundenţã şi la exterior.

Foto 4: La pilier(în spatele grupului de exploratori se vede pilierul care desparte galeria cu fosile în dreptul intrării)

      În Galeria cu Ceramicã se pãtrunde tot din zona deschiderii A. La început aceasta este mai largã, constituind o salã în care se gãsesc pe podea foarte multe resturi de culturã materialã (silexuri,obiecte de ceramicã, etc.) rãmase de la cei care au locuit o perioadă de timp în această peşteră, începând din paleoliticul superior şi pânã în secolul al XVIII-lea. Din aceastã salã, printr-un culoar lateral ascendent, se poate ajunge la exterior prin deschiderea B.  În continuare, galeria capãtã pentru vreo 700m aspect de tunel destul de uniform, ceea ce presupune cã a fost amenajatã în trecut de cãtre om, în vederea folosirii ei ca adãpost. Pe suprafaţa pereţilor apa a scos în evidenţã numeroase concreţiuni silicioase. În sfârşit, urmeazã o salã cu guano, din care, în dreapta, o galerie lateralã de 1.80m formeazã un etaj unde pot fi admirate câteva stalagmite, stalactite şi gururi(în prezent distruse de  “exploratorii neavizaţi”. Galeria se terminã cu o dilaclazã inaccesibilã.

     Datoritã resurselor alimentare bogate (îndeosebi guano), în aceastã peşterã existã şi multe animale, majoritatea guanofage (acarieni, colembole, coleoptere, diptere, lepidoptere, oligochete), însă depigmentate.

    Este o peşterã caldã (temperatura atinge în profunzime 12-13°C şi se menţine aproape constantã) , iar umiditatea variazã în timpul anului, fiind mai accentuatã vara şi primãvara. Curenţii de aer sunt mai puternici în  zona intrãrilor datoritã prezenţei celor trei deschideri.

Condiţii de vizitare: Pentru turişti se recomandã prima parte a Galeriei cu Fosile şi Galeria cu Ceramicã. Din cauza guanolui şi a porţiunilor mai înguste, exploatarea în întregime a acestei peşteri necesitã un echipament de protecţie. Sunt necesare, de asemenea, mijloace de iluminare. Vizitarea se poate face în orice anotimp.

 Peştera “La Adam”

      Localizare şi cale de acces:  Aceasta este situată pe versantul drep al pârâului Visterna, la circa 2 km de peştera Liliecilor, în amonte. Intrarea acesteia este vizibilă din şoseaua care uneşte cele două aşezări(Târguşor Dobrogea şi Gura Dobrogei).

   Foto 5 - Intarea în peştera “La Adam”, vizibilă din şosea

     Descriere: Peştera este de tip fosil cu intrarea ascendentă, ceea ne indică faptul că apa a ieşit din peşteră pe toată perioada cât a durat “sculptarea” golului subteran. Galeria principală este puternic meandrată şi are înălţimi care impreaionează, variind între 6 şi 15 m. Aceasta are după 5 m de la intrare o săritoare cu înălţimea de 1,70 m, ceea ce face să crească gradul de dificultate al explorării, dar nu o face imposibilă. Lumina zilei este omniprezentă pe o mare parte a galeriei, datorită diaclazei care a dat posibilitatea creerii unor hornuri cu ieşire la suprafaţa dealului ce adăposteşte peştera. Galeria urcă în pantă de 30 grade, pe o porţiune de 10m, după care se micşorează brusc continuând cu o deschidere de 1,5/0,8 m. De aici apar două galerii destul de joase încât să ne pună la încercare adilităţile de mers târâş. Aceste galerii sunt perpenticulare pe cea de la intrare formând un T. În ele putem întâlni formaţiuni încrustate în pereţii galeriilor, se pot observa prin culoarea care le trădează. Sunt formaţiuni  aduse de apa care a curs cu zeci de milenii în urmă. Deoarece este o peşteră fosilă şi caldă întâlnim arahnidele şi opinionidele  care ş-au făcut adăpost în această peşteră. În pereţii galerilor se pot observa fosile ca o carte de vizită a erelor geologice. De aceea a fost botezată cu acest nume, ceea ce ne duce cu gândul la începuturile vieţii pe planetă.

Foto 6 – Intarea în peştera “La Adam”

     Condiţii de vizitare: Este uşor accesibilă şi cu un minim de echipament şi o sursă de lumină capabilă să ne insoţească prin galeriile de joasă înălţime, poate fi vizitată în orice perioadă a anului.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Planificati dinainte si pregatiti-va

• Fiti siguri ca aveti tot ce va trebuie pentru excursie inainte de a pleca de acasa.
• Spuneti cuiva de incredere, unde va duceti si cand va veti intoarceti.
• Strangeti informatii despre locul in care veti merge, ca sa stiti la ce sa va asteptati.
• Consultati ghiduri, interesati-va cum va fi vremea, luati o harta topografica si o busola, si invatati cum sa le folositi. Nu calatoriti singuri!
• Faceti excursii in grupuri mici; 4 pana la 6 persoane este numarul ideal pentru un grup.
• Aduceti-va vesela refolosibila, evitati sticla.
• Purtati imbracaminte adecvata. Vremea este schimbatoare. Traseele sunt cateodata pietroase sau umede. Sa aveti cu voi haine de poloaie si bocanci. Pe vreme racoroasa feriti-va sa purtati haine confectionate din bumbac in procent de 100% folositi haine de lana sau polyester.
• Aduceti-va mancare suficienta, echipament, un briciag, chibrituri, o trusa de prim ajutor, un fluier si o lanterna care sa aiba baterii de rezerva.
• Aduceti-va apa din belsug intr-un recipient de plastic. Nu beti apa care nu a fost tratata in prealabil, pentru ca s-ar putea sa va infectati cu Giardia lamblia, un parazit care cauzeaza grave tulburari intestinale sau cu bacterii ce provoaca diaree severa.
• Daca plecati de la o cabana, scrieti in registru traseul pe care il veti urma, ca sa puteti fi gasiti in caz ca va rataciti sau veti avea vreun accident.
• Daca va rataciti, ramaneti pe loc, intoarceti-va numai daca sunteti siguri ca recunoasteti drumul. Folositi fluierul. Nu beti apa din izvoare rauri sau lacuri fara sa fie tratata in prealabil (macar prin fierbere de cel putin zece minute ) si aprindeti un foc din lemn verde si frunze ude, fumul ajutandu-i pe colegii sau pe cautatorii vostri sa va gaseasca. Daca trebuie sa va petreceti noaptea acolo, cautati-va un adapost si confectionati-va u pat din crengi si frunze. Aprindeti un foc intr-un loc vizibil, ca sa puteti fi reperati. Nu incercati sa va aventurati in noapte, asteptati sa fiti gasiti.

Campati si umblati pe suprafete stabile, tari

• Nu va abateti de la traseu.
• Pe culmile muntoase, umblati pe suprafata stabila, nu pe solul fragil cu vegetatie.
• Campati intr-un loc prestabilit.

Nu lasati in urma nimic din ce ati adus cu voi!

• Impachetati toate lucrurile ce va apartin si luati-le cu voi.
• Ingropati gunoiul de toaleta in gropi mai adanci de 15-20 cm, sapate la cel putin 50 m de apa.
• Folositi hartie igienica cu economie si ingropati-o, nu o lasati in urma voastra.
• Spalati-va si spalati vasele la cel putin 50 m departare de apa, folosind mici cantitati de sapun biodegradabil.

Lasati totul asa cum era

• Lasati plantele, rocile si vestigiile istorice asa cum le-ati gasit.

Reduceti posibilitatea izbucnirii uni incendiu

• Pentru gatit e preferabil sa folositi un aragaz usor, portabil.
• Unde va este ingaduit sa faceti focul, folositi locul special amenajat. Strangeti lemne uscate, nu mai groase decat incheietura mainii.

Respectati-i pe ceilalti excursionisti

• Daca il aduceti in excursie, tineti-va cainele langa dumneavoastra, supraveghind-ul in orice moment.
• Nu vorbiti tare, nu fiti galagiosi prin vorbe sau fapte.

Respectati natura

• Natura foarte rara ameninta oamenii. Doar ocazional, ursii bruni isi cauta hrana in zona taberei. Unde sunt ursi, evitati problemele tinand alimentel atarnate cu o funie la cel putin 100 m de corturi, la mai mult de 4 m inaltime 3 m de orice creanga pe care un urs s-ar putea catara. Daca vreun urs patrunde in tabara incercati sa il speriati facand galagie si aprinzand lanterne. Daca nu pleca, retrageti-va si asteptati sa plece de unul singur.
• Depozitati hrana in locuri sigure. Pastrati curatenia in zona taberei.
• Nu hraniti animalele salbatice.

Regulament

Urmatoarele reguli au fost impuse pentru a proteja resursele naturale si a imbunatati experienta recreativa atat a dumneavoastra, cat si a celor care va insotesc.

• CAMPATI NUMAI IN ZONE PERMISE
• Pentru focurile de tabara folositi doar lemne uscate. Nu taiati si nu scrijeliti scoarta copacilor “sanatosi”.
• Asigurati-va ca focul este stins inainte sa plecati.
• Indepartati toate lemnele nearse.
• Nu distrugeti plantele pietrele, vestigiiile istorice, indicatoarele, amenajarile (banci, mese, podete, umbrare).
• Automobilele, motoarele pot fi folosite doar pe traseele special amenajate.
• Camparea se face in zone special amenajate sau la indicatia responsabililor de zona.
• Nu lasati nici o urma la ridicarea campusului.
• Deseurile din plastic, hartie sau textile se vor strange in pungi sau saci de plastic si vor fi duse la pubelele cabanelor sau garilor din apropierea zonei de campare.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Flacara acetilenica – ca sistem principal de iluminat. Lumina lampii cu acetilena se distribuie in perimetru, asigurand un iluminat eficient pe o raza scurta. Alimentarea becului acetilenic (brener) se face printr-un furtun ce porneste de la generatorul de acetilena (lampa de carbid). Reglarea intensitatii flacarii se realizeaza prin cresterea/descresterea debitului de apa ce intra in contact cu carbidul. O lampa de carbid are doua componente: rezervorul de carbid si rezervorul de apa, ultimul dintre ele aflindu-se deasupra primului astfel incit apa va picura pe carbid generind gazul numit acetilena, gaz ce va fi ghidat spre brener prin intermediul furtunului de gaz. Sistemele moderne sunt prevazute cu un sistem piezo-electric de aprindere, foarte util in zonele umede ale pesterilor.

Lanterna electrica (frontala) – ca sistem de rezerva sau in situatia in care este nevoie de o lumina spot pentru observarea obiectelor aflate la distanta. Lumina electrica se monteaza sub sistemul acetilenic si este alimentat de o baterie (sau acumulatori) ce se afla intr-o carcasa atasata in spatele castii, cablul de alimentare trecind prin interiorul castii. Acest ansamblu ofera si un anumit echilibru castii.Combinezonul (salopeta) si subcombinezonul speologic sunt cele care ofera confortul si protectia in sejurul subteran.

Subcombinezonul modern este din fibra “Polar” si se imbraca direct pe corp fara a se interpune alte haine intre piele si subcombinezon exceptie facind fibrele cu aceleasi calitati (Polar au marea calitate de a asigura protectia termica a corpului chiar si atunci cind materialul se uda complet). Subcombinezonul ar fi bine sa fie cit mai bine croit pe corp, un Polar cu proprietati elastice eliminind problema croirii exacte pe corp. In nici un caz a nu se folosi bumbac. Bumbacul absoarbe instantaneu apa, nemaitinind deloc de cald, uscarea lui durind foarte mult. Lina poate fi o solutie de compromis.

Salopeta este cea ce se interpune intre mediul din pestera (umezeala, roca, argila) si subcombinezon. Salopeta speologica trebuie sa fie dintr-un material rezistent si suplu astfel incit sa nu se agate usor in tirisuri si sa alunece deasupra subcombinezonului. O salopeta impermeabila este foarte buna in pesterile active cu umezeala ridicata in care contactul cu apa este predominant. Intr-o pestera uscata insa, o salopeta dintr-un material respirant este solutia ideala. Dublurile (intariturile) la genunchi, coate si fund reduc uzura prematura a salopetei. Incaltamintea speologica este reprezentata de cizmele de cauciuc sau de bocanci, functie de confortul fiecaruia.

Cizmele de cauciuc trebuie sa asigure o buna aderenta pe roca uda din subteran. Talpa trebuie sa fie moale si in profil. Talpile rigide rezista mai mult insa ofere aderenta mult mai redusa in conditiile aspre din mediul subteran. Cizmele ofera o protectie perfecta la ape mici atit timp cit nu sunt gaurite sau sparte caz in care trebuie schimbate imediat. De asemenea se recomanda schimbarea cizmelor si in cazul uzurii striatiilor de pe talpa.

Bocancii folositi in pestera nu difera de cei folositi la mersul pe munte. Datorita sistemului de prindere (sireturi) aceste incaltari sunt preferate de unii speologi datorita eliminarii posibilui”joc” intre talpa piciorului si interiorul incaltamintii. In cazul pesterilor cu multa apa apare necesitatea folosirii ciorapilor de neopren pentru protectia impotriva umezelii. Neoprenul este o imbracaminte mai speciala, din dotarea scafandrilor. Necesitatea purtarii costumului de neopren apare in pesterile active cu riuri subterana adinci, unde apa trece cu mult peste talie, in unele zone cunostintele de inot fiind obligatorii. Neoprenul este de fapt un cauciuc poros in masa caruia sunt ocluse bule de gaz care nu comunica intre ele si care confera proprietatea de izolator termic. In timpul imersiei sub costum patrunde o pelicula fina de apa, care se incalzeste de la temperatura corpului si care trebuie sa ramina sub costum in timpul deplasarii prin apa, fara a fi inlocuita de alta masa de apa rece. Costumul de neopren este compus din pantaloni, bluza, cagula, manusi si ciorapi. Acestea pot fi achizitionate separat, ca piese de sine statatoare.

Neoprenul trebuie sa fie cit mai strins pe corp pentru ca protectia lui sa fie cit mai eficienta. Cu cit neoprenul este mai gros (grosimile variaza intre 3-9 mm) cu atit va fi mai calduros si mai rigid. Pentru speologie , un neopren de cca 5 mm este adecvat temperaturilor din apele pesterilor de la noi din tara. Costumul de neopren se poarta sub salopeta speologica pentru a fi protejat impotriva uzurii.

Manusile speologice apara miinile impotriva vatamarilor, frigului, apei si noroiului asigurind si o priza mai buna pe roca umeda. In cazul cavitatilor foarte reci, se pot folosi submanusi dintr-un material cu proprietati elastice , manusi care se vor purta sub manusile de speologie confectionate din PVC.

Hamul (scaunul) speologic este piesa de baza a echipamentului speologic individual, achizitionarea lui fiind o chestiune extrem de serioasa ce depinde de mai multi factori: · Sustinerea greutatii unui speolog fara a provoca dureri sau vatamari, deci hamul trebuie sa fie CONFORTABIL. Confortul pe care il asigura un ham variaza de la un individ la altul, functie de conformatia fiecaruia, existind de altfel mai multe modele.

2) Sa fie usor si din material rezistent la abraziune (eventual cu protectii de PVC in zonele de contact cu mediul subteran), deci hamul trebuie sa fie cit mai FIABIL.

3) Sa fie prevazut cu reglaje pentru o ajustare cit mai corecta, in functie de individ si de grosimea imbracamintii.

ATENTIE! Hamul este piesa de echipament de care poate depinde viata unui speolog. Hamul trebuie sa fie certificat de catre UIAA si trebuiesc respectate instructiunile furnizate de producator.

ATENTIE! A nu se folosi detergenti sau alti agenti chimici de spalare pentru curatarea hamului!

Veriga rapida a hamului este folosita pentru prinderea hamului precum si pentru atasarea celorlalte dispozitive de T.S.A. (Tehnica Speologiei Alpine). Veriga rapida pentru hamurile speologice are o forma semirotunda (demirond-din franceza) si este prevazuta cu un surub care trebuie sa fie intotdeauna in partea opusa celei de care se ataseaza celelalte accesorii. Vesta sau centura de piept are rolul de a mentine blocatorul de piept (vezi Tehnica T.S.A.) cit mai aproape de corp, pentru a usura inaintarea. Vesta speologica nu este supusa la tensiuni si eforturi importante. Ea este confectionata din chinga plata fiind prevazuta cu o catarama de reglare. Vesta trebuie sa fie cit mai strinsa pe corp in momentul urcarii cu blocatoarele si sa se poata detensiona (largi) usor in momentele necesare, cu ajutorul cataramei cu care este dotata. Exista mai multe modele de veste, alegerea apartinind fiecaruia in functie de confortul si manevrabilitatea pe care o ofera.

ATENTIE! A nu se folosi detergenti sau alti agenti chimici de spalare pentru curatarea vestei!Coboritorul folosit in speologie este cel cu role (numit si dressler). Acesta nu torsioneaza coarda si permite efectuarea manevrelor specifice T.S.A. fara scoaterea de pe ham, evitand riscul pierderii coboritorului. Unele modele sunt prevazute cu o pirgie care elimina riscul caderii in cazul in care coarda ce iese din coboritor este lasata libera, pirgia actionind ca o frina, insa in cazul unui soc puternic coarda poate fi distrusa de catre rola ce actioneaza ca frina, acest coboritor nefiind recomandat inepatorilor. Coboritoarele trebuie sa fie certificate de UIAA (Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism) si sa corespunda normelor CE (normele europene pentru echipament de protectie individuala).

• Blocatoarele sunt de mai multe feluri, alegerea lor facindu-se in functie de metoda de urcare pe coarda. Pentru metoda de urcare din tara noastra (vezi tehnica T.S.A.) sunt necesare doua blocatoare:
• Blocatorul cu maner sau blocatorul de pedala (poignee-ul -din limba franceza) si dupa cum ii spune si denumirea se manipuleaza cu una din maini existand versiuni pentru dreapta (albastru) sau stanga (galben). Exista blocator de pedala si fara maner, pentru cei ce il prefera.
• Blocatorul de piept (croll-ul- dupa numele producatorului Petzl) care se ataseaza intre ham si vesta. Acest blocador exista intr-o singura versiune (galben).

Ambele blocatoare sunt cu tractiune in cama. Ele permit scoaterea si introducerea rapida a corzii, pot fi folosite pe diferite diametre ale corzilor (8-13mm), pot fi folosite pentru autoasigurare, sunt prevazute cu un decupaj in cama pentru evacuarea argilei eliminindu-se astfel posibilitatea alunecarii pe coarda, in cazul un forte soc mari mantaua (teaca) corzii se poate deteriora.

Lonja scurta si lonja lunga sunt componente extrem de importante ale echipamentului individual, ele facind legatura intre speolog si punctele de siguranta (asigurare) de pe parcursul unui traseu subteran. Lonjele trebuie sa poate rezista unei caderi de factor 2 (vezi tehnica T.S.A.), ele confectionindu-se din coarda dinamica sau din chinga astfel cusuta incit prin desirarea cusaturii sa preia forta soc a unei eventuale caderi de factor 2. Lungimea lonjelor variaza in functie de inaltimea speologului. Cu toate ca sunt doua (lonja scurta si lonja lunga), ele se confectioneaza dintr-o singura bucata de coarda sau chinga. In cazul lonjelor din coarda, sunt necesari aproximativ 2,5 metri de coarda dinamica (minim 9mm diametru) la capetele ei confectionindu-se un not opt sau noua (interzis a se folosi nodul “coada vacii” – vezi tehnica T.S.A.) in care se vor introduce cite o carabiniera fara surub (vezi tehnica T.S.A.) iar undeva in partea mediana a corzii un alt nod opt (pentru prinderea de veriga rapida a hamului) astfel incit sa rezulte un ansamblu din doua lonje.

• Lonja scurta se dimensioneaza astfel: tinind cotul unuia din brate sprijinit in abdomen, carabiniera lonjei scurte sa se afle in podul palmei, dupa ce nodurile lonjei au fost bine tensionate in prealabil. Aceasta lonja are aproximativ 41 cm de la demirondul hamului pina in ciocul carabinierei atasate de ea.
• Lonja lunga trebuie sa fie cam de 1,5 ori mai lunga decit lonja scurta, ea facind legatura dintre ham si blocatorul cu miner. Lonja lunga trebuie gindita astfel incit sa putem ajunge din orice pozitie a blocatorului (orizontala sau verticala) la cama acestuia.

ATENTIE! A nu se folosi detergenti sau alti agenti chimici de spalare pentru curatarea lonjelor!

ATENTIE! Lonjele din chinga nu se confectioneaza decit de catre fabricile de specialitate! Numai lonjele din coarda le putem confectiona singuri !

Carabinierele sunt la rindul lor piese de baza ale echipamentului, ele trebuind sa corespunda standardului UIAA si CE. Carabinierele strict necesare echipamentului individual sunt in numar de 6. 2 dintre ele fara surub, atasindu-se la lonje , iar celelalte 4 dupa cum urmeaza:· la blocatorul cu miner (poignee), de aceasta carabiniera atasindu-se pedala necesara urcarii si carabiniera lonjei lungi.

• la coborator, cu aceasta carabiniera atasandu-se coboratorul de veriga rapida a hamului (demirond)
• pentru frana, aceasta carabiniera atasindu-se imediat langa (in dreapta) carabiniera coboratorului. Carabiniera de frana este necesara pentru realizarea unei frecari suplimentare a corzii in timpul coborarii.
• pentru agatarea de ham a sacului (bananei) speologic. Aceasta carabiniera se va atasa la veriga rapida a hamului, in partea opusa (cea cu surub) celei de care se fixeaza celelalte dispozitive (pe curbura demirondului)

Se mai poate utiliza o carabiniera de dimensiuni reduse pentru agatarea lampii de carbid de ham. Lampa NU se va atasa de demirond!, existind pe ham anouri speciale pentru atasarea diferitelor dispozitive sau obiecte care vor fi folosite in subteran.S

Sacul speologic (banana) este confectionata dintr-un material rezistent si fara texturi pentru a nu se agata de diferitele asperitati care pot aparea pe parcursul traseului cavitatii. Banana este dotata cu chingi pentru o transportare cit mai usoara (in spate, trasa pe galeriile de dimensiuni mici). Banana se inchide printr-o cordelina si trebuie sa fie prevazuta cu o lonje de prindere (in cazul urcarii sau coboririi unui put) la carabiniera special atasata pentru acest lucru de ham. In banana se transporta echipamentul colectiv sau individual si orice fel de obiecte necesare unei explorari.

Folia de supravietuire poate fi de importanta vitala in unele cazuri. Ea este de fapt un cearceaf de poliester care reflecta cca 90% din radiatiile termice. Este placat cu auriu pe o parte si cu argintiu pe cealalta. In forma impaturita, folia ocupa un spatiu extrem de mic avind si o greutate neglijabila (50g). Rolul foliei este de a pastra constanta temperatura corpului prin:· micsorarea pierderilor de caldura atunci cand fata argintie este spre interior cedarea de caldura atunci cand fata aurie este la interior

Folia de supravietuire poate fi folosita in bivuacurile subterane, cit si la protectia termica a speologilor accidentati in asteptarea sosirii echipei ce ii vor scoate afara sau in orice situatie in care se dovedeste necesara, folia fiind un accesoriu extrem de important. In turele de amploare este bine sa existe 2 folii pentru fiecare speolog.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

M-au prins la inghesuiala!!!

Cine a uitat o sfoara aici?

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

La altitudinea relativa de 30 m si pe curba de nivel de 90m se intalneste deschiderea “Pesterii Paralela“. Pestera este de tip aven cu o denivelare de 8,20 m si o lungime de 4,5 m si este prima din cele 4 pesteri. Pestera are o singura intrare cu dimensiuni de 1,10/0,60 si o adancime de 2,4m. Coborarea pe galeria de 0,6m h este intrerupta de 3 saritori care ingreuneaza inaintarea. Galeria se bifurca spre dreapta cu o galerie de 1m h cu pardoseala captusita de o argila pura, iar spre dreapta cu un put de 2m si o galerie paralela cu galeria in care se coboara prin put. Dupa o inaintare de aproximativ 4m, anevoioasa, galeriile pornesc in directii opuse, terminandu-se, cea din dreapta, in “fund de sac”, iar cea din stanga prin coborarea tavanului pana ce se face imposibila inaintarea din pricina bucatilor de tavan prabusite.

A doua pestera notata cu cota 5000/4 este “Pestera Testoasei“. Are o dezvoltare de 42,5m si o denivelare de – 9,20m.Accesul in galeria principala se face cu ajutorul scaritelor deoarece trebuie trecuta o saritoare de – 5,3m in care tehnica ramonajului este impracticabila datorita latimii mici si prezentei pe pereti a muschilor de pamant si a apei de condens. Galeria continua coborarea in panta lina. In stanga galeria se infunda iar spre dreapta sala este barata de un pilier de 2m latime. Inaltimea in sala pilierului cat ai pe galeria principala din stanga variaza intre 5 si 7m – pe peretii galeriei se observa importante depuneri de calcit dizolvat sub forma de montmilch. In partea terminala a galeriei se observa tendinte de formare a stalactitelor, oprite vara, cand clima arida nord dobrogeana usuca solul si interiorul galeriei subterane, intrerupand dizolvarea rocii. A doua galerie care se continua paralel cu cea principala are ca inaltime maxima 3,5m in partea terminala si se pierde in galerii joase si inaccesibile. Pe aceasta galerie se pot intalni carapace de broasca testoasa (Testudo Graeca) – de unde si numele pesterii, ceea ce duce la emiterea a doua ipoteze: fie pestera este un cimitir pentru Broasca Testoasa, fie este o adevarata capcana pentru micile animale care, o data cazute prin fisura de 5 m nu mai au cum sa iasa. Dar de ce aceste schelete nu au o densitate mai mare pe galeria principala care coboara si unde ar fi putut fi aduse de apa pluviala, si sunt prezente la mijlocul unei galerii orizontale, uscate si cu temperatura mai mare? Intrebare la care lasam specialistii sa dea raspunsul cuvenit.

Pestera mare este cea de-a III -a pestera din dealul Curcuz. Dezvoltarea acestei pesteri este de 139 m si denivelare de – 8,4m. Intrarea se face depasind o saritoare de 1,7m. Dupa care galeria se bifurca, ambele ramificatii ocolind un pilier. Blocurile masive de piatra din aceasta sala sunt rezultatul prabusirii tavanului. Ca formatiuni de dizolvare a rocii, pe alocuri, pe pereti este intalnit montmilch-ul. Daca se intra in aceasta sala in timpul anotimpul rece, poate fi intalnit un decor cu stalactite, stalagmite de gheata, perdele ce se intind pana in podea si coloane care “sprijina” tavanul – toate acestea fiind formate prin inghetarea apei infiltrata datorata fisurarii tavanului. Apa din condens si precipitatii a incrustat in pilierul de la intrarea in galerie asa numitele lingurite. Sala mare se continua, pe sub un bloc inalt de 2m, cu o galerie joasa cu inaltimea de 1m si lunga de 11m. Aceasta galerie este intrerupta de un horn care este considerat intrarea B- intrare inaccesibila pe vremea ploioasa datorita stratului gros de argila de pe panta abrupta. Legaturile celor 2 galerii ale Pesterii Mari cu hornul (aven) sunt supuse colmatarii datorata depunerii de aluviuni. Dupa un taras infernal dincolo de jonctiunea B, printre blocurile de calcar prabusite din tavan ,se ajunge intr-o sala care pare a fi capatul pesterii. Continuarea se face, urcand o saritoare de 2,4m aflata intr-o galerie adiacenta. Galeria se termina dupa aproximativ 20m, cu alte ramiificatii si suprapuneri de galerii , unele inaccesibile si altele colmatate de stratul de argila. Grosimea tavanului de calcar se diminueaza pana la disparitie. Apa de condens este prezenta in special la intrarea dezvoltarii, in capatul final al pesterii umiditatea are o valoare foarte scazuta si aerul devine uscat.

Coborare in rapel

Si o mica caricatura….

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

I. Holocarstul din Dobrogea de nord: In Dobrogea de nord, roca solubila apare frecvent la suprafata. Pe calcare mezozoice si neozoice s-au format inselbergurile din zona Enisala – Hamcearca si in unele dealuri din zona Tulcei. Formatiuni calcaroase mai noi (neozoice) apar in zonele Traian – Ciucurova, Slava Rusa, Ceamurlia de Sus, Jurilovca – Enisala – N.Balcescu. Pe langa inselbergurile caracteristice, pentru carstul Dobrogei de nord mai merita a fi semnalate lapiezurile din Insula Popina si Bisericuta (Lacul Razim), stancile de langa Enisala, cheile din cursul superior al raurilor Taita si Telita sau vaile seci (sohodoale) din Podisul Babadag. Pesterile sunt putine si lipsite de concretiuni si de apa. Se remarca Pestera Tunel (Nufaru), Pestera de la Calugaru.Privit in ansamblu, carstul Dobrogei de nord este un relict al conditiilor climatice tertiare, alternativ umede, similare tipurilor ce se dezvolta azi in Cuba, Antile, Indonezia si SE Chinei.

II. Carstul de tranzitie al Dobrogei Centrale: Se caracterizeaza prin prezenta atat a holocarstului cat si a merocarstului exhumat sau in curs de exhumare zonele carstificabile din aceasta unitate sunt Harsova-Tichilesti-Galbiori si Topalu ( spre Dunare), Dorobantu-N.Balcescu-M.Kogalniceanu si folia Capidava-Ovidiu.Extinderea cea mai mare o au formatiunile jurasice (calcare, dolomite), caracterizate prin depozite groase, omogene, printr-o mare pretabilitate la carstificare, motiv pentru care fenomenele carstice sunt mai dese si mai variate.Pe langa lapiezuri apar turnuri ruiniforme (“Mosu”, “Baba”), poduri naturale, canarele de 30-40 m, cheile (Cheia, Visterna, Casimcea), polite si suprafete structurale, bazinete de eroziune diferentiata etc. Un aspect aparte il constituie calcarele zoogene sub forma de “atoli”, care apar in relief sub forma de insule sau potcoave. Este cazul zonei Gura Dobrogei – Cheia, Dealul Carierei (Alah Bair), Dealul Saragea si Dealul Stupinei din raza localitatilor Topalu, Capidava si Tichilesti.Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei, cu o lungime de 400 m este scobita in astfel de formatiuni. Ea face parte dintr-un grup de 14 pesteri, intre care se remarca “La Adam”, 5 pesteri de pe Valea Cheia, pesterile din canalul Harsovei, de la Mireasa, Casian, Corni si altele. Trebuie sa adaugam izvoarele carstice de la N.Balcescu, Fantana Mare si Visterna.In unele dintre ele s-au descoperit urme ale activitatii umane (homo sapiens fosilis) din musterianul superior.

III.Carstul din Dobrogea de sud: In Dobrogea de sud, calcarele sarmatiene alcatuiesc o placa aproape continua care se intinde pana in Bulgaria. Ele sunt acoperite de o cuvertura de depozite loessoide de 30-40 m grosime. In lungul vailor, aceasta cuvertura este indepartata, iar calcarele apar la suprafata. Pesterile sunt grupate la vest de linia localitatilor Medgidia – Negru Voda si in jurul Lacului Mangalia. Aici se gaseste cea mai mare pestera din Dobrogea, Pestera de la Limanu, lunga de 3 640 m.O nota aparte o dau poliile din zona Negru Voda, Amzacea, Mangalia (localitatea Negru Voda e asezata pe fundul unei astfel de polii), care se continua si pe teritoriul Bulgariei, unele dintre ele avand primavara lacuri carstice (Galdau – Negru Voda).De asemenea, trebuie mentionat carstul in creta (Murfatlar), aflat in curs de exhumare, ca si cel clasic.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Muntii Padurea Craiului – apreciata drept cea mai mare si mai compacta suprafata de calcare din tara. Munti de altitudine mica, bine impaduriti, cu intinse platouri calcaroase ciuruite de doline, asand greu sa se intuiasca paradisul sau subteran. “Poarta de intrare” in acesti munti este Defileul Crisului, cu spectaculoasa zona – Vadu Crisului, Suncuius. Aici se afa intrarea in cea mai lunga pestera din Romania – Pestera Vantului, care pina in prezent are 50 000 m dezvoltare. Tot aici putem cerceta pesterile: Vadu Crisului, Ungurul Mare si Mic, Batranului,etc.

Pesteri importante: Vantului (50 000 m); Ciuc Ponor – Toplita de Rosia (17 078 m); Pestera Cornilor (10 140 m); 1J2 (7067 m); Bonchii (6686 m); Meziad (4774 m); Batranului (1633 m); Moanei – Lesiana (1370 m)…

Muntii Bihor – munti intinsi ca suprafata, cei mai inalti din Apuseni, cuprind un adevarat paradis carstic ce poate fi impartit in cateva zone distincte: Platoul Padis (cu cele mai importante pesteri), Izvoarele Crisului (ce mai pastreaza multe taine), Valea Sighistelului (o mare densitate de pesteri si grote), Valea Garda (cu pestera Ghetarul de la Scarisoara plus multe altete), Izvoarele Somesului Cald… In multimea de fenomene carstice, se disting impresionantele Cetati ale Ponorului.

Pesteri importante: Pestera din Pariul Hodobanei (22 142 m); Pestera din Dealul Humpleu (21 132 m); Pestera din Valea Rea (16 000 m); Zapodie – Pestera Neagra (12 048 m); Cetatile Ponorului (7500 m); Avenul din Sesuri (4250 m); Complexul Coiba Mica – Coiba Mare (3674 m); Ghetarul de la Barsa (3474 m); Pestera Ursilor (1500 m); Magura (1885 m).

Muntii Trascau – cu altitudini mici, bine populati, deosebit de pitoresti. Zonele carstice sunt reprezentate prin multitudinea de chei cu pereti verticali, care ascund pesteri de dimensiuni mici si mijlocii. Cea mai mare pestera , ce are si un portal impunator prin care se pravale paraul din adancuri, este Huda lui Papara.

Pesteri importante: Huda lui Papara (5200 m); Dambau (1200 m); Haldahaia Mica (1168 m); Cetateaua Mica si Mare.

Muntii Codru Moma – zona calcaroasa a acestor munti se prezinta prin platouri carstice mai putin impadurite ciuruite de doline si lapiezuri. Interesant este izbucul de la Calugari, aproape de orasul Vascau, care are o aparitie intermitenta.

Cele mai importante pesteri sunt : Campeneasca (1651 m); Ponorul din Valea Teia (1338 m); Pestera Liliecilor.

Muntii Anina – reprezinta cea mai importanta zona carstica din Muntii Banat. Pesteri lungi, frumoase, in mare parte inca active, spectaculoase sectoare de chei (Nera, Minis, Caras) si splendide lacuri si cascade ( Beusnitei).

Pesteri importante: Buhui (7429 m); Pestera cu Zgaraieturi (4000 m); Comarnic (6201m); Pestera din Poiana Roschii (1505 m); Pestera de la Turbina (1056m)

Clisura Dunarii - unele din cele mai remarcabile peisaje din Europa. Actiunea milenara a apelor Dunarii asupra muntelui a format un sector de chei care abunda in formatiuni carstice. Odata cu cresterea si crearea lacului Portile de Fier 1, apele Dunarii au inundat o parte din pesteri.

Pesteri importante: Ponicova (1666 m); Gaura Haiduceasca (1370 m); Avenul din Dolina (2728 m).I

Valea Cernei – o regiune foarte pitoreasca, cu numeroase bogatii naturale, printre care si pesteri, unele de mari dimensiuni. Zona este recunoscuta pentru exploatarile de “guano” de la inceputul secolului 20.

Pesteri importante: Pestera Lazului (4201 m); Closani (1100m); Izverna (1500 m)…

Podisul Mehedinti – o alta foarte importanta zona speologica din tara noastra situata la granita dintre Carpati si Campia Romana.. Sub peisajul ondulat , populat cu sate pitoresti se afa o impresionanta lume carstica, de o mare complexitate.

Pesteri importante: Complexul carstic Topolnita (20 500 m); Pestera Bulba (5160 m); Pestera din Dealul Curecea (4565 m); Epuran (4000 m); Baluta (1205 m)…

Retezatul Mic – o zona mai putin cercetata ce dispune de un real potential pentru noi descoperiri. Munti calcarosi cu mari inaltimi, foarte salbatici si greu accesibili. O adevarata provocare pentru cei curajosi.

Pesteri importante: Pestera Ursilor din Valea cu Brazi (4042 m); Pestera Piatra Toplitei (2150 m); Pestera Iadului (1971 m); Pestera din Valea cu Brazi (1140 m).

Muntii Valcan (partea de sud) – o zona misterioasa cu importante manastiri si schituri, sectoare de chei si pesteri importante, care au constituit loc de refugiu pentru populatie in vremuri grele. In Pestera Darnimii se afa cele mai mari stalactite din Romania si din Europa, de 10 m inaltime.

Pesteri importante: Pestera Pargavului (3086 m); Pestera Alunii Negrii (3280 m); Pestera de la Rapa Vanata (2745 m); Cartianu (1660 m); Parlazului (1146 m).

Muntii Parang (partea de sud) – partea de sud a acestor munti masivi este de origine sedimentara, compusa si din mari suprafete de calcar. In aceste suprafete apa a modelat chei, doline si pesteri de dimensiuni mici si medii. Pestera Muierii (3566 m) este cea mai cunoscuta cat si cea mai mare din zona. Partea accesibia a pesterii este amenajata pentru vizitare.

Muntii Sureanu - un munte intins cu aspect de labirint, perfect pentru cautatorii de pesteri. Varietatea pesterilor este remarcabia. Aici se afa numeroase pesteri, de la usoare pana la cele tehnice, submersibile, extrem de dificile nefinalizate inca (Izbucul de la Sipot).

Pesteri importante: Sura Mare (9000 m); Ponorici – Cioclovina cu Apa; Pestera Bolii (1729 m); Pestera Tecuri; Cioclovina Uscata

Muntii Capatana – o zona calcaroasa spectaculoasa, plina de schituri si manastiri care mai de care mai izolata si mai greu accesibia. Unele pesteri mici cat si unele grote sunt locuite de calugari pustnici. Aveti va rog mare grija de ei, nu-i deranjati si ajutati-i doar daca ei va cer!

Pesteri importante: Pestera Polovragi (10 350 m)

Podul Dambovitei – Muntii Leaota – o zona bine cunoscuta de turisti, mai ales frumoasele sate montane Cheile Dambovicioarei cu bine cunoscuta Pestera Dambovicioara. In zona sunt mai multe chei mai putin cunoscute si mai greu accesubile.

Pesteri importante: Ratei (7867 m); Dambovicioara…

Muntii Bucegi – o zona frumoasa de calcar situata in mijlocul suprafete masive de conglomerat. Aici se afa mai multe pesteri, chei, canioane. Cea mai insemnata fiind Pestera Ialomicioarei. Aici s-a construit o biserica in interiorul pesterii.

Podisul Dobrogei (Podisul Casimcei) – un intins podis calcaros ce ascunde cavitati de mare importanta stiintifica. O parte fiind pastrate numai pentru cercetari. Ultimile cercetari de la Pestera Movile sunt revolutionare prin descoperirea unor vietati ce pot trai intr-un mod ostil in mod normal pentru viata – fara lumina si oxigen. Astfel specialistii de la NASA pot presupune mai usor existenta vietii pe alte planete. Cea mai mare pestera accesibia din Dobrogea este Pestera Limanu cu 4204 m de galerii.Pesteri situri istorice:Casian, Lilieci.

Subcarpatii Vrancei – aici se afa un mare minereu de sare, in care s-a dezvoltat, datorita actiunii apei, un impresionant complex de cavitati, recunoscut ca unul din cele mai importante din lume de acest tip. Aici se afa renumita pestera 6S de la Manzalesti, care este a doua ce marime din lume cu cei 3234 m de galerii dezvoltate in sare.

Muntii Rodnei – un urias munte de sisturi cristaline, este strapuns de cateva mari falii calcaroase in care s-au dezvoltat pesteri de dimensiuni mari, dar deosebit de tehnice. Renumita prin dificultatea galeriilor este pestera Jghebul lui Zalion, una din cele mai denivelate din tara. Aceasta zona carstica deosebit de frumoasa este accesibia numai speologilor cu experienta si cu un echipament adecvat.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Harta zonelor carstice din Romania

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.