Jan 22 2010
Pesterile din zona Nufaru
Pornind din satul Nufaru spre sud, la aproximativ 1h1/2 de mers lejer se ajunge la poalele dealului Curcuz, versantul drept. Intrarea in padurea de stejar, corn, ulm care acopera dealul ingreuneaza gasirea locului de destinatie. Mergand prin poligonul unitatii militare apropiate se ajunge la o culme care bareaza drumul. Urcand aproximativ 30 metri se poate observa aparitia la zi a calcarului.
La altitudinea relativa de 30 m si pe curba de nivel de 90m se intalneste deschiderea “Pesterii Paralela“. Pestera este de tip aven cu o denivelare de 8,20 m si o lungime de 4,5 m si este prima din cele 4 pesteri. Pestera are o singura intrare cu dimensiuni de 1,10/0,60 si o adancime de 2,4m. Coborarea pe galeria de 0,6m h este intrerupta de 3 saritori care ingreuneaza inaintarea. Galeria se bifurca spre dreapta cu o galerie de 1m h cu pardoseala captusita de o argila pura, iar spre dreapta cu un put de 2m si o galerie paralela cu galeria in care se coboara prin put. Dupa o inaintare de aproximativ 4m, anevoioasa, galeriile pornesc in directii opuse, terminandu-se, cea din dreapta, in “fund de sac”, iar cea din stanga prin coborarea tavanului pana ce se face imposibila inaintarea din pricina bucatilor de tavan prabusite.
A doua pestera notata cu cota 5000/4 este “Pestera Testoasei“. Are o dezvoltare de 42,5m si o denivelare de – 9,20m.Accesul in galeria principala se face cu ajutorul scaritelor deoarece trebuie trecuta o saritoare de – 5,3m in care tehnica ramonajului este impracticabila datorita latimii mici si prezentei pe pereti a muschilor de pamant si a apei de condens. Galeria continua coborarea in panta lina. In stanga galeria se infunda iar spre dreapta sala este barata de un pilier de 2m latime. Inaltimea in sala pilierului cat ai pe galeria principala din stanga variaza intre 5 si 7m – pe peretii galeriei se observa importante depuneri de calcit dizolvat sub forma de montmilch. In partea terminala a galeriei se observa tendinte de formare a stalactitelor, oprite vara, cand clima arida nord dobrogeana usuca solul si interiorul galeriei subterane, intrerupand dizolvarea rocii. A doua galerie care se continua paralel cu cea principala are ca inaltime maxima 3,5m in partea terminala si se pierde in galerii joase si inaccesibile. Pe aceasta galerie se pot intalni carapace de broasca testoasa (Testudo Graeca) – de unde si numele pesterii, ceea ce duce la emiterea a doua ipoteze: fie pestera este un cimitir pentru Broasca Testoasa, fie este o adevarata capcana pentru micile animale care, o data cazute prin fisura de 5 m nu mai au cum sa iasa. Dar de ce aceste schelete nu au o densitate mai mare pe galeria principala care coboara si unde ar fi putut fi aduse de apa pluviala, si sunt prezente la mijlocul unei galerii orizontale, uscate si cu temperatura mai mare? Intrebare la care lasam specialistii sa dea raspunsul cuvenit.
Pestera mare este cea de-a III -a pestera din dealul Curcuz. Dezvoltarea acestei pesteri este de 139 m si denivelare de – 8,4m. Intrarea se face depasind o saritoare de 1,7m. Dupa care galeria se bifurca, ambele ramificatii ocolind un pilier. Blocurile masive de piatra din aceasta sala sunt rezultatul prabusirii tavanului. Ca formatiuni de dizolvare a rocii, pe alocuri, pe pereti este intalnit montmilch-ul. Daca se intra in aceasta sala in timpul anotimpul rece, poate fi intalnit un decor cu stalactite, stalagmite de gheata, perdele ce se intind pana in podea si coloane care “sprijina” tavanul – toate acestea fiind formate prin inghetarea apei infiltrata datorata fisurarii tavanului. Apa din condens si precipitatii a incrustat in pilierul de la intrarea in galerie asa numitele lingurite. Sala mare se continua, pe sub un bloc inalt de 2m, cu o galerie joasa cu inaltimea de 1m si lunga de 11m. Aceasta galerie este intrerupta de un horn care este considerat intrarea B- intrare inaccesibila pe vremea ploioasa datorita stratului gros de argila de pe panta abrupta. Legaturile celor 2 galerii ale Pesterii Mari cu hornul (aven) sunt supuse colmatarii datorata depunerii de aluviuni. Dupa un taras infernal dincolo de jonctiunea B, printre blocurile de calcar prabusite din tavan ,se ajunge intr-o sala care pare a fi capatul pesterii. Continuarea se face, urcand o saritoare de 2,4m aflata intr-o galerie adiacenta. Galeria se termina dupa aproximativ 20m, cu alte ramiificatii si suprapuneri de galerii , unele inaccesibile si altele colmatate de stratul de argila. Grosimea tavanului de calcar se diminueaza pana la disparitie. Apa de condens este prezenta in special la intrarea dezvoltarii, in capatul final al pesterii umiditatea are o valoare foarte scazuta si aerul devine uscat.
Coborare in rapel
Si o mica caricatura….
No related posts.
Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.
